Era o muscă mică chiar lângă scurgere și eram pe cale să mă spăl pe mâini. Deschiderea apei ar fi trimis-o direct în scurgere. Un sfârșit rapid sau un eventual înec luptat, greu de știut. Dar asta ar fi fost tot, nu exista scăpare. Cumva, pentru o clipă, am alunecat în contemplație. Puteam doar să deschid apa, să o salvez, să folosesc o altă chiuvetă. Dacă nu aș fi văzut măcar musca, apa ar fi fost deja pornită, soarta ei invizibilă asigurată. Dar în acel moment poate, musca s-a lansat și a zburat. Din moment ce nu știa ce urmează să fac și ce va face, nu avea absolut nicio idee cât de norocos era. Și apoi m-am întrebat. Cât de des sunt în aceeași poziție? Habar n-am cât de norocos sunt. Adesea, probabil întotdeauna.