ÎNVAȚĂ DE LA PISICĂ. O pisică nu cere permisiunea de a acționa. Când vrea să sară pe masă, sare. Când vrea să plece, pleacă. Nicio justificare, nicio ezitare. Acesta nu este haos, ci autonomie. Pisicile nu au nevoie de instrucțiuni. Ei știu ce vor și urmează în felul lor. Ceea ce diferențiază pisicile nu este doar independența lor, ci și capacitatea lor de a lua decizii rapide cu control. O pisică poate sta nemișcată ore întregi, urmărind în liniște împrejurimile. Dar când este momentul potrivit, se mișcă cu precizie și claritate. Nu așteaptă, nu cere și nu caută aprobare. Pisicile nu pretind niciodată că sunt altceva. Ei nu urmăresc tendințele și nu-i imită pe ceilalți. O pisică de oraș încă poartă spiritul sălbăticiei, iar o pisică sălbatică se poate adapta la un acoperiș sau la un apartament. Sunt adaptabili, dar nu își pierd niciodată identitatea. Aceasta este puterea unei creaturi care a fost venerată, domesticită, dar niciodată deținută cu adevărat. Mai presus de toate, pisicile sunt experte în adaptare. Lumea se poate schimba, oamenii devin mai ocupați, mediul devine imprevizibil, dar pisica continuă. Își găsește spațiul, în tăcere. Nu are nevoie de hartă sau instrucțiuni. Cu instinct, conștientizare și rezistență tăcută, supraviețuiește. Pisicile nu au nevoie de zgomot pentru a fi eficiente. Ei nu își anunță succesul. Dar fiecare acțiune are un scop. Tăcerea lor nu este slăbiciune - este concentrare. Dacă există vreun fel de structură în lumea umană care poate învăța din modul în care trăiesc pisicile - aceasta este DAO. Într-un mediu descentralizat în care fiecare persoană acționează independent și în care dezordinea amenință adesea direcția, învățarea de la pisică devine o lecție puternică: să fii conștient, să te miști cu scop, să te adaptezi fără a te pierde și să acționezi cu claritate chiar și atunci când lumea este incertă.